Cum arată casa generaţiei de 30 de ani

Cum arată casa generaţiei de 30 de ani

Se conturează o cu totul nouă generaţie, cea a tinerilor de aproape 30 de ani, ligă de antreprenori călită în primii ani de capitalism sălbătic, armată de oameni pentru care graniţele s-au topit, societate care nu a mai cunoscut nicio limitare decât cea dată de propriile forţe. De la cetăţeni ai unei singure patrii, ai unui singur partid, ai unui singur loc de muncă, copiii pentru care România de dinainte de 1989 se găseşte doar în cărţile de istorie au ajuns aproape la maturitate, devenind o generaţie eclectică şi extrem de grăbită. Cum arată casa acestei noi specii de animal social crescut într-una dintre cele mai interesante perioade prin care a trecut România?

„Consumatorul tânăr este un cetăţean global, gusturile acestei generaţii se încadrează în tendinţele internaţionale“, spune M. Gurei, managing director. Din părinţi pentru care rareori concediile însemnau mai mult decât un Neptun sau o Valea Prahovei, a evoluat o generaţie de globetrotter-i pentru care nicio destinaţie nu este îndepărtată. Ba chiar, cu cât sună mai exotic, mai complicat, mai de nişă, cu atât creşte apetitul noilor exploratori.

4

„Pentru cei tineri, inclusiv pentru antreprenori contează mult flexibilitatea şi mobilitatea. Dacă pentru clienţii adulţi sunt foarte importante confortul şi calitatea finisajelor, în cazul noii generaţii contează mult conceptul, originea şi modularitatea produselor. Cel tânăr ar privi spaţiul ca pe unul multifuncţional, de pildă o combinaţie între living şi spaţiu de lucru sau dormitor şi loc de activităţi sportive (yoga, pilates). Cel de 50 de ani ar urmări o împărţire pe funcţii precise: zona de servit masa, zona de privit la televizor, dormitor“, crede M. Gurei.

În unele cazuri, opţiunile de gust în materie de design aduc o ruptură totală faţă de cele exprimate de părinţi.

„Noua generaţie de cumpărători este categoric orientată spre modern şi această tendinţă este fără echivoc. Această opţiune fermă este principala diferenţă faţă de părinţi. Am avut chiar situaţii concrete în care părinţii alegeau stilul clasic pentru camera copilului (copilul având 20 de ani) şi apoi venea beneficiarul şi schimba totul cu piese moderne“, spune Ş. Cismărescu un antreprenor local care împreună cu soţia sa deţin un retailer de mobilă.

În alte cazuri, diferenţele nu sunt atât de profunde, unii tineri luând în noile lor case şi amprente care amintesc de cuibul părintesc.

„Aş încadra noua generaţie de client în stilul clasic contemporan, în mod clar. Adică un clasic nou, lejer, cu culoare, în care combini o canapea modernă cu o bibliotecă mai încărcată. Clienţii din noua generaţie sunt cei care au locuit cu părinţii lor, care au fost influenţaţi de clasic, dar care vor să îşi pună amprenta şi să îşi exprime personalitatea“, este de părere C. Zelmat. Ea mai crede că amenajarea unei case depinde foarte mult de etapa vieţii în care se găseşte fiecare cumpărător.

„La 30 ani ai copii mici, carieră, vrei ca totul să fie amenajat cu linii curate de design. Indiferent de stil, clasic sau modern, se evită excesul de accesorii şi se utilizează minimum de texturi. La 50 de ani camera poate avea un punct central cum ar fi un şemineu sau o bibliotecă. Texturile sunt mai elegante şi bogate. Accesoriile sunt din abundenţă. În general familiile tinere ştiu că amenajarea o fac doar pentru o perioadă din viaţa lor şi că la un moment dat gusturile lor vor evolua într-un alt stil“, explică C. Zelmat.

2

Povestea produsului este un lucru care a început să conteze, originea, procesul de realizare sunt acum analizate.

„Noua generaţie este mult mai informată, ştie exact ce îşi doreşte şi de unde să cumpere, pentru ei graniţele nu mai există, fac achiziţii online. Aş spune că are un stil mai jucăuş, mai luminos, de inspiraţie nordică, cu accent pe materiale naturale, upcycling (recondiţionarea unor obiecte vechi – n.red.). Cei tineri sunt şi ei preocupaţi de branduri dacă acestea sunt în linie cu valorile lor: ecologie, origine, sustenabilitate. Materialele preferate sunt cele naturale, cele cu patină. Multifuncţionalitatea şi povestea produsului sunt esenţiale“, completează M. Gurei.

La nivel de opţiune, se remarcă o creştere a cererii pentru mobilierul de bucătărie, lucru normal dacă se ţine cont de amploarea pe care a luat-o fenomenul gastronomic în România.

„Pentru tineri cele mai importante piese de mobilier sunt canapeaua şi fotoliile, patul, tot ceea ce ţine de bucătărie şi corpurile de iluminat. Foarte puţin căutate sunt biblioteca, dresingurile, obiectele de baie, şi ocazional masa de dining. Tinerii, cei care vin în showroom-uri să cumpere mobilier şi pentru care contează designul interior, ştiu foarte bine care sunt tendinţele. Opţiunile s-au schimbat prin expunerea extraordinară pe care o avem, de altfel cu toţii, practic la orice informaţie prin intermediul internetului. La tineri există însă o unitate în preferinţe mult mai bine definită decât la restul populaţiei şi de asemenea şi o înregimentare mai intensă în tendinţe, fie ele de design interior sau modă“, explică Ş. Cismărescu

C. Zelmat spune că dacă ar fi să aleagă un obiect care ar putea vorbi despre gusturile noii generaţii, acesta ar fi tapetul.

„Este primul lucru care mi-a venit în minte“, C. Zelmat. „Când îţi doreşti un finisaj ieşit din tipare, dar care să nu necesite bugete fabuloase ori schimbări radicale de decor, primul lucru care trebuie să-ţi vină în minte este tapetul. Motivaţia este extrem de simplă: tapetul decorativ este produs într-o gamă largă de modele, culori şi texturi.“

Ş. Cismărescu mai spune că pentru noua generaţie finisajele sunt cele care contează. Fierul ruginit, cuprul, bronzul, lemnul masiv cât mai putin finisat, în culori deschise, dar neuniforme (cu noduri), piatra mată sau vopseaua mată în culori vii, galben, portocaliu, verde, muştar, albastru, violet, sunt vedetele de design pentru noua generaţie. Paradoxal, noua generaţie agreează un stil industrial, amintire poate a unei 3alte epoci, romanţată desigur prin culori sau finisaje.

Dacă s-ar face o comparaţie între generaţia de circa 30 de ani din România cu alte state, Cristina Zelmat spune că cele mai mari similitudini sunt cu Franţa, cel puţin pe partea de mobilier, şi cu Anglia pentru tapet sau ţesături.

Deşi în acest moment mai sunt anumite decalaje între rapiditatea cu care reacţionează nouă generaţie din România la schimbările din design, acestea tind să se estompeze.

Designul interior din România pulsează în acelaşi ritm cu Italia şi Franţa, doar că acest lucru se întâmplă cu o latenţă de un an, un an şi jumătate. Această latenţă a început să se scurteze în ultimii ani.“

Astfel cetăţenia globală se câştigă doar după ce decalajele se estompează, iar aparent această generaţie care abia ajunge la maturitate este mai grăbită ca niciodată să recupereze terenul pierdut. Cel puţin în materie de design.
Sursa: http://da.zf.ro

%d bloggers like this: